PORTRET DE ANTREPRENOR – Interviu
În multe sate din România, timpul pare că stă pe loc. Tinerii pleacă, bătrânii rămân, iar oportunitățile par tot mai rare. Însă, în tot acest peisaj static, apar uneori povești care readuc speranța – povești de oameni care aleg să nu plece, ci să reconstruiască. Nu singuri, ci cu ajutorul fondurilor europene dedicate economiei sociale.
Prin proiectul „Step by step în antreprenoriatul social” (cod SMIS 312268), implementat de ADRA România, în cadrul Programului Incluziune și Demnitate Socială (PIDS) 2021–2027, oameni obișnuiți din mediul rural primesc o șansă concretă să creeze afaceri sustenabile cu impact local. Nu doar pentru profit, ci și pentru binele comunității.
Una dintre aceste povești vine dintr-o comună din sudul țării, unde un tânăr întors din străinătate a ales să deschidă un atelier social de reparații auto. L-am cunoscut pe G.D., în vârstă de 33 de ani, care a preferat să își păstreze anonimatul, dar ne-a povestit cu sinceritate despre acest început curajos. „Mă întorsesem din Anglia cu 2.000 de euro și o idee în cap”, ne împărtășește.
– De ce ați ales să vă întoarceți în țară și să începeți o astfel de afacere?
G.D.: Mă întorsesem din Anglia cu 2.000 de euro și o idee în cap: să fac ceva acasă. Nu mai voiam să muncesc pentru alții. Satul meu are vreo 3.000 de locuitori și niciun service decent. Oamenii se chinuie să ajungă în oraș, iar tinerii buni de mecanică pleacă. Când am auzit de posibilitatea unei finanțări europene, am zis că e șansa mea să fac ceva aici, dar și să-i țin pe alții aproape. Am făcut un atelier mic, dar pun tot sufletul acolo. Iar sătenii văd aceasta.
– Ce a însemnat pentru dumneavoastră sprijinul oferit de proiect?
G.D.: Fără acest sprijin nu porneam niciodată. Nu aveam bani de acte, dotări, nimic. Mi s-a explicat pas cu pas cum să scriu planul de afaceri, ce înseamnă un buget corect, cum să gândesc sustenabil. Am învățat multe din mentoratul la care am participat și am avut parte de oameni serioși în echipa proiectului. Acum am atelierul meu. Am doi elevi de la școala profesională care vin să învețe. Asta mă bucură cel mai mult, că pot ajuta și eu mai departe. Îmi sunt tare dragi. Am angajat un băiat din sat, pe care nimeni nu-l lua în serios, dar care este foarte conștiincios.
– Deci ați creat locuri de muncă. Cum a fost acest pas?
G.D.: Lumea nu realizează cât de mult contează un loc de muncă stabil într-un sat. Am angajat un băiat de 24 de ani, care nu terminase liceul. Lumea nu-l lua în serios. Eu l-am luat lângă mine, l-am învățat, și acum vine primul la muncă. I-am spus: „Tu nu ești angajatul meu, ești parte din visul meu.” Nici nu vă dați seama cât înseamnă pentru el această șansă. Ne facem bine unul altuia.
– Care au fost provocările cele mai mari?
G.D.: Cel mai greu a fost să țin pasul cu birocrația. Nu munca de zi cu zi, ci hârtiile. Să ai toate documentele, facturile, justificările într-un anume fel… Dar e normal – lucrezi cu bani publici. M-au ajutat mult cei din proiect, m-au sunat să-mi amintească de termene, să-mi verifice documentele. E altceva când nu te simți singur.
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest atelier acum?
G.D.: Afacerea mea nu e despre bani, ci despre demnitate. Nu e doar o sursă de venit. E mândria mea. Să vină un om și să-ți spună: „Nici nu știi cât contează că mi-ai reparat mașina, dar nu mi-ai luat pielea după mine.”, asta nu are preț. Aș vrea ca în fiecare sat să fie un astfel de atelier social – fie că e de tâmplărie, de reparații sau de panificație. Nu schimbăm lumea, dar schimbăm lumea cuiva.
Povestea lui G.D. este una dintre multele pe care proiectul „Step by step în antreprenoriatul social” le adună în tăcere, dar cu impact real. Fondurile europene, atunci când ajung la oameni potriviți, pot însemna mai mult decât un grant: pot deveni începutul unei schimbări profunde.
Expert selecție și monitorizare grup țintă
ALINA BORDAS-MOHOREA
